vineri, 5 februarie 2010

Ultimatum



Ei nu stiu ca esti decat o himera cu chip de om , imposibil de alungat ca sunt esenta din nimicul pe care il reprezinti, nici eu nu stiu de unde oi fi aparut.Ca nici nu te urasc macar , d'aia esti prezent in toate gandurile trufase si postarile zilnice, ca as fi vrut sa ai putina ratiune si sa te gandesti la cum iti va fi! Ca esti atat de dezamagit incat mi-e mila sa vorbesc , si maica'mea iubeste amintirile fara fond, si seara e departe de tot ce inseamna Terra.Ca o'i exista dar esti atat de inghetat ca'i devenit praf conturat.Si nuhstu' de ce bat campii aici cand pot sa-ti zic vre'o cateva sa-ti para rau , da' am si eu mandrie d'aia mostenita.Si nu le pasa de nimic , d'aia si zic.Si dupa prostia asta necesara mie , o sa pun primavara cu titlu imens sa nu te vezi printre ghioceii descrisi si o sa iti amintesti cand vantul o sa se certe cu parul tau si o sa fi ingrozit cand razele soarelui o'r sa te umbreasca si umbra iti va parea calea dezvaluirilor.Nu ai vrut sa te ratacesti in privirea mea, in schimb ai facut involuntar un labirint in care intunericul a ajuns primul la destinatie si'apoi ai vrut sa tin la tine , sa nu ai impresia ca au trecut anii si sa ai parte de cateva zile in compania alora cu care ai fi fost in siguranta.
si-am refuzat , ca nu ai fost in filmul meu, ti-ai jucat rolul privind dinafara, numa' tu cu tine.Cum puteam sa gandesc clar...ai revenit intr-o zi si-ai plecat tot atat de brusc lasand un gust amar... frica omule, stiam eu sa fac rau?Si ce puteam sa fac? ce-am avut si ce-am pierdut?Ai disparut la inceput de drum, iar eu eram in capatul celalalt aruncata de stresurile tale zilnice, asteptand sa iti revii, faceam cu mana si speram.Gandurile despre tine au facut in cerc in jurul unei inimi triste cazute intr-o prapastie.Tot ce am dorit s-a rezumat la cateva clipe in care nu stiai cum sa te comporti, clipe in care ma amuzam ca nu stiai nimic, si am zambit apoi a fost mai simplu.Dar timpul nu te-a iertat... am cazut in gol si inca e liniste.Tu te-ai rupt de lume dupa primul meu an de viata.
Cati ani si cate realizari?stiu ca existi si tu cum poti si d'aia te iubesc, omule. Narav prost ce pot sa am !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu