Mai sa fie , e seara... si iar vine noaptea si n-am somn. Ciudat nu? Miliarde de stele si Mos Ene a uitat de mine.E prea ocupat cu poarta de care trebuie sa treaca pentru a putea patrunde in ochii mei sa-i mai linisteasca, sa le explice ca n-au cum sa continue asa , ca o'r sa-si schimbe culoarea...sa se urateasca.Si-atunci vai de ei , d'aia carora le aprinde lumina cu privire calda si un indemn simplu : vai de tine daca nu mergi mai departe. Ce haos...si Zana Maseluta e ocupata , n-a mai trecut prin visele mele . Vai si iar vai...de parca ar fi asa greu , de parca totul ar depinde de ceva sau cineva. De parca mi-ar mai pasa mie de trebusoarele care-si urmau cursul , s-au incalcat regulile mai tarziu , evident.Ca de ceva zile ma prind zorii, ultimul ceas de intuneric si apoi simplu... e bine.E bine ca pun capul pe perna si ma uit pe mine , si uit legendele , povestile , si uit si sa visez, si ma pierd in fum de nostalgie cand tresar si adorm la loc. Ca vina mea o fi ,sa-mi placa mai mult noaptea si sa vorbesc eu cand e tacere, sa pot sa cred ca sunt auzita , nu doar sa mimez, sa-mi aduc aminte ca daca actionez in vre-un fel , e bun facut.Ca nu e o iluzie in care faptele transmit minciuni coagulate. Si ma mai ascult cateodata da' nu inteleg mare lucru, de ce sa fac ce face toata lumea? si tot fac , dar cu alt stil ... altfel ... ca nu ies multi aburi daca nu e multa substanta. Altmiteri , cateva cuvinte, ca doar oameni suntem si ne exprimam de-a valma indiferent de imprejurari, lucruri simpliste... d'alea eronate dar contraste uluitoare de convingere.
Sec , mai sec ca orice vin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu