Dimineata, liniste , cafea ... ganduri te-ntrebi cum de iar pasesti prin sentimente absurde , prin locuri stiute doar de tine si reiei ce ai lasat in ultim ceas.Zi de zi aceleasi fraze banale care te pun in miscare fara sa stii incotro. Inca un an , inceput de februarie , inceput de zi si totusi aceiasi toamna in privire, aceiasi ura , aceiasi ipocriti. Niciun gand care sa te faca sa spui cum sta treaba si aberezi , si nu mai ai putere sa le spui ca esti de fapt un om bun dar ca circumstantele nu le-ai ales tu, ca nu alegi viitorul , ca nu alegi prietenii dupa un chef de'o noapte.Imaginea ta nu e si imaginea lui.Suntem diferiti. Cateodata chiar nu mai tine si-ti vine sa iti iei campii , sa fugi , sa-i lasi in urma pe'aia care nu accepta adevarul si traiesc din iluzii. Sub cuvinte strangulate stau vorbe ce nu m-ar supara deloc de-am putea sa vorbim , sa ne intelegem, sa facem ceva cu viata asta.Sunt zile in care linistea isi coboara valul transparent peste suflet si isi picura fiinta din privirea mea.Sunt zile in care as vrea sa ma ascund de lume intr-un colt nevazut.Suntem capabili sa cerem si sa tot cerem... da' nu stim sa folosim chestile alea bune dinauntru' ... stii tu , chestiile alea pe cale de disparitie. Putem sa controlam , sa transformam. Ce in ce ? Doar tu poti stii ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu