Norii s-au prins in mreaja absolutului care-mi canta obsesia de a schimba intotdeauna cate ceva.Halucinatiile le dobor usor, bag in torent tot ceea ce am si imi satisfac putredul ,sa mai conversese,sa misune printre straini ca eu i-am fost gazda mult timp.Si pornesc pregatita de atac perfect debusolata,si'arunc cu teama, creez grafice, sa fiu eu cea care agreseaza prima indiferent de subiect, nu mai gandesc,omule!Am sofat zi si noapte,ochii au obosit si inevitabilul s-a produs, am facut accident grav cu mintea si am scapat printre idei amanuntul ca trebuie sa-mi fie mie bine mai intai ,apoi vulturilor.Pe de'o parte n'aveam cum sa fac altceva ca limite n-am avut niciodata,doar ca's atat de departe uneori... urletul erupe dar timpul ii potoleste coardele lasand insemnari pe victimele usoare.Nu eu am facut ceasul sa ticaie, nu eu am calcat in picioare, am fost in lupta intr'adevar dar, doar eu si cu mine, si a iesit egal, real si vis, am inteles si am acceptat ca domina si luna si soarele.Monoton apoi distractiv.Si'n sfarsit sa-mi convina vacarmul macar de'as gasi si ceva palpabil.Sunt ametita ,mi se infige in par dezacordul si-mi sopteste la ureche ce nu vreau sa aud, si ca sa nu fie cafeaua amara, inima dezgheata sange curat.Ce sa mai cred eu... rau rau rau n'o sa fie niciodata, bine bine bine! sunt sanse.
Nu pastrez obiceiurile ca n-am conditie sa alerg dupa orele pierdute,dar raman in minte sunetele de bucurie impodobite cu clipe multumitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu