Un minut

30 de secunde privesc in gol apoi in urmatoarele 30 nu te cunosc, restul mi-l fac cu mana mea.Sunt schimbari pe care pasii mei nu le asculta si bifurcari unde nu aleg nimic, merg pur si simplu pe aratura.Nu stiu sa sfarsesc…nu pot sa ma aduc la un rezultat ,sunt balanta intre actualitate si insuficienta.
Minutele mele adulmeca un infinit de clipe separate de timp. Permanent cu un dor de duca umblu prin timp consecvent ,minutele identice, plozii unei dimineti cu ceata.
Daca nu am o memorie buna sigur voi uita tot. Daca nu ma asteapta o primavara in prag atunci am sa ma imbat cu fericirea la sticla. Nu se moare ,se traieste.

Tell him that the sun and moon rise in his eyes!

Frecvent intaresc ochii si mi-e frica poate pentru ca unele porti au ramas deschise si ma privesc si cei care ma stiau,nu cu multa vreme’n urma…sau poate ca tin mult la reactii,ca daca am un obiectiv imi ud cu stropitoarea parerile si ma las purtata de puterea omului, sa scoata la iveala ce are mai bun ,sa se descopere si sa descopar la randul meu.Cand vorbesc mult n-am neaparat ceva clar de zis ,doar cand stau pierduta in colturile din rame nu mai sunt in stare sa spun decat ce vrei sa auzi : ca Te iubesc omule… gata , sunt de toata isprava,mi-ai inecat ochii in ai tai si daca ma judeci eu stiu ca vina nu-mi apartine, si uite …ca in loc sa-i spun soarelui sa-mi puna o vorba la tine, nu mai sunt in stare de nimic si m-am ratacit printre idei,ce tot frec timpu’ nici eu nu stiu… unele zile chiar sunt obositoare si unele momente chiar sunt excentrice. Totul se petrece in cateva secunde si parca as stii scopul de-o viata,totul e un zambet fara noima ,nimic din ce ai putea sa intelegi nu are un final pentru mine , pururi o sa am primavara in oase, in sange , in toata fiinta, in success si ratare.Am inima pecetluita in istoria sentimentelor,altceva n-am.Privirea mea nu mai poate sa patrunda in adanc cand e dezorientata,si isi foloseste smaltul clapaug infinit.
Spune-mi tu ce sa-ti mai vorbesc cand sunt ca si intreg fir de cuget?ai cladit noptile ,tu chip de ceara … ai sfaramat santul dintre doua lumi diferite,ai opus rezistenta starii generale de dinaintea erei mele,ai retras convorbirile inutile facand cea mai importanta mutare in invalmaseala ce ma definea.De unde sa stiu eu cum si ce se intampla , eu aprob starea de acum fara vre-un ifos estetic. Nu stiu de mine, poate chiar te simt aproape… Esti comoara care mi se dezlantuie in vise.
Stationarile neplanificate in fata ta sunt clipe perfecte pentru a le manji prin cuvinte.

impas ..

paradox stocat
gand socat
soc uscat
maldar de pasiune
vii si-apoi pleci in lume
lacomie pe campul de batalie
multitudine,amagire,poezie
utopie,simfonie
coloane sonore,zero hore
vampir infam
gandul meu suprem
motiv lacrimogen
etern modern,vis demn
oferta ochilor nesatui
adevarul zace in ochii lui
parfum de tei
propaganda a stolului de femei
scurt istoric si miliarde de idei
un sentiment mazgalit de amandoi
resturi din razboiul cu noi
fum nevinovat
oxigenul care m-a marcat
aripi in ghips
tot ce am promis si am omis

Firesc

Sete,doruri,rani vizuale,constrangeri,repulsie,amutire...
cineva apropiat ma'ntrebat daca am avut momente in care sa ma simt prost in sensu' ca juri sa tii aproape,crezi ca tot ce faci e bine si iti dai seama intr-un tunet ca n-a iesit decat invers,ca promisiunile sunt cele care au adus belele, ca ti-ai dat butoiul de sinceritate din ochi si te-au cuprins rafale de lacrimi... nu ma abat de la regula.Chiar in seara aia imi omoram somnul si nu reuseam sa inteleg cum am reusit sa ma distrug in asa masura , intr-o maniera eleganta, imi dizolvam increderea in sifonul devotat dar cu arome straine ce imi propulsa mintea spre dezolanta. Omule,o fi posibil sa traiesc eu,ochii mei si seninatatea in acelasi spatiu?... pierd aerul da' cine sa fi fost copilul naiv daca nu eu , cum am putut sa dau ochii cu tarfa melancoliei si sa-i infatisez bucuroasa intensitatea cu care traiam, crezand ca e vreo craiasa a sigurantei.Cat mi-am consumat fortele si in ce hal am injectat idei ca e doar in mintea mea tot ce se intampla, sa ma dau afara din camera , sa respir realitatea, sa modific inchipuirile, tare mi-as dori sa-mi scriu fericirea...imprejurarile refuza dreptul asta pt. moment.Duce usor spre ireal, dar traiesc cu plasturii de nadejde, i'oi fi avut dintotdeauna sau i-am capatat de la timpul in care am crezut... important e ca nu o sa ma lipsesc de propria mea reactie afectiva niciodata. Nu mai ma vad in situatia in care as depinde total de ceva.
As intoarce timpul doar sa mai vad inca o data cum saream de orice piedica!
Si intristarea e usuratica,pleaca ea odata si odata.Ma mir cat de rapid trec de la o stare la alta, chiar devine prosteasca deplasarea.

Hapciu surdule!

-Oficial ma imbat cu haz, ce omule atata sentiment?Treci la atac! Pai de ce sa razi cu pofta si sa plangi cu sete? Aaa?? Hai! la galop daca iti e foame de razbunare, misca-ti scheletul de langa caloriferul imbacsit cu pudra vie din inima, nu incerca sa ademeni murmurul si sa-i tai respiratia ca te alegi cu arsuri grave pe toate oasele alea care ti-au ramas.Apoi , crezi ca daca ai intalnit 2,5,50 de jigodii,toti sunt la fel? Orienteaza visele daca Da,si uita sa iti faci viata o capodopera umbrita.

C. ~poveste~

Shit,d'acord omule!Nu tre' sa vezi asta.
Armura eroica n'a prea facut fata.
ti-ai dat seama si tu cat sunt de ametita,decolez nu alta!Schimbi cuibul si te resemnezi.D'acord in continuare,o'i avea tu sapte inimi da' esti absent la trei sferturi din tot ce se intampla si se alege praful.Nu ma imbranceste nimeni si totusi cad din pomi aburita de tot.Tot ce zic nu are destinatar ca nu ai precizie.O sa-mi pun un plici la ochi si'atunci sa vezi care pe care,dau foc unguentelor anti-toropeala,iubesc luptele in care sunt implicata fara voia mea.Un viitor negandit si culmea e ca ai totul de partea ta...pe mine, intreaga lume, prea mult 'tot' si 'nimic'.Infuleci din magma ce se odihneste in mine,nu-ti pasa ca dupa ce pleci ma alimentez cu parfumul incertitudinii si ma imbat cu apa rece.Ma feliciti ca fac fata, stii ca am acumulat siroaie de vise uzate iar eu am descoperit golul naucitor ce-l porti in vene.Ai intrat in sala deghizatilor fara bilet ,ai luat viata cinismului,ai uitat pana si de ce ai invatat sa urasti,ai ochii de'un verde lacrimogen.Te uiti cum iti zambesc mastile.Un moment de liniste.Nimic nu se pierde, deci razi!
Aiurea...mi-e bine
ma porti spre abis...

Deja-Vu

Norii s-au prins in mreaja absolutului care-mi canta obsesia de a schimba intotdeauna cate ceva.Halucinatiile le dobor usor, bag in torent tot ceea ce am si imi satisfac putredul ,sa mai conversese,sa misune printre straini ca eu i-am fost gazda mult timp.Si pornesc pregatita de atac perfect debusolata,si'arunc cu teama, creez grafice, sa fiu eu cea care agreseaza prima indiferent de subiect, nu mai gandesc,omule!Am sofat zi si noapte,ochii au obosit si inevitabilul s-a produs, am facut accident grav cu mintea si am scapat printre idei amanuntul ca trebuie sa-mi fie mie bine mai intai ,apoi vulturilor.Pe de'o parte n'aveam cum sa fac altceva ca limite n-am avut niciodata,doar ca's atat de departe uneori... urletul erupe dar timpul ii potoleste coardele lasand insemnari pe victimele usoare.Nu eu am facut ceasul sa ticaie, nu eu am calcat in picioare, am fost in lupta intr'adevar dar, doar eu si cu mine, si a iesit egal, real si vis, am inteles si am acceptat ca domina si luna si soarele.Monoton apoi distractiv.Si'n sfarsit sa-mi convina vacarmul macar de'as gasi si ceva palpabil.Sunt ametita ,mi se infige in par dezacordul si-mi sopteste la ureche ce nu vreau sa aud, si ca sa nu fie cafeaua amara, inima dezgheata sange curat.Ce sa mai cred eu... rau rau rau n'o sa fie niciodata, bine bine bine! sunt sanse.
Nu pastrez obiceiurile ca n-am conditie sa alerg dupa orele pierdute,dar raman in minte sunetele de bucurie impodobite cu clipe multumitoare.

pudic

fara decor,fara condei,fara vre'un motiv
...fragil si puternic,intreg si sfaramat,un viu mort,un copil matur,un inger in iad,un criminal inofensiv,ghetar si soare ,totul si nimic.Facea'n asa fel incat tragea sageti precise in mucegaiul oaselor mele,in albastrul marin din infernul ochilor mei,in pudra violet asezata molcom pe stelele usor ascunse din noapte,castiga neguri tomnatice la orice capat de linie si avea pripasit misterul nocturn ce domina haios la fiecare incercare de a nu intra in putrefactie, si cand se lasa prada pasivitatii isi verifica intai ce are in player,apoi domnea sinceritatea si stupiditatea. Gasea'ntotdeauna moduri de a'si esalona virtual paragrafele marginalizate in timpuri apuse si dispunea de un comfort uimitor cand se aseza cu obrazul s'asculte cine ce mai are de zis,rarefiind trairile incoerente si puse pe bande zgariate.Isi mustra picioarele misele,adunand fir cu fir din magicul etern strabatand strazile de'alungul apelor ce i-au inecat odata simturile, vroia sa gaseasca imaterialul ce ar fi umplut universul propriu,apoi s-ar fi transformat la cerere in flori ale pamantului, in iarba puturoasa dar capabila sa miste gandacii cu chip de om. Iluzii ce au ca autor gravarile evacuate,coperti de suflet tatuate in timp, cotoare satioase dimineata, la pranz si seara, file de basm cu personaje denaturate.
O boala fara leac.

Ce ?? Hai Noroc!

Ingeri / Demoni
?
Simplu :
Oamenii care-mi fac ziua mai buna.
Oamenii cu care vorbesc mult si nu inteleg mai nimic,stii omule!,esti sarbatorit p'aci si tii se ofera un calduros respect cu geruite cuvinte: "Buna Dimineata soare!" ,ca ii impaci pe toti si emani armonie da' si ca injuri cu mine cand e cazu' si totusi nu iti bagi usor neamu' in actiune la vre'o treaba nasoala, ca nu-ti bagi nimic si sincer sper sa mai reflectam ca nu se merita cateodata, uite 'asa!Pentru ca esti unu dintr'aia cu care rad sa lesin, pentru notele alea la Romana! Ca ai depasit frontierele cu spini si nu mai tre' sa strangi din dinti ca sa razbati,ca ai turnat pe gat putin din fiecare,ca ai gustat din farmecul de a gasi oameni anormali,ca nu cauti raspunsuri universale,ca nu-ti mai freci creierul sa discuti cu imposibilul, ca licuricii nu-s epuizati si iti bat la poarta si ca nu iti mai minimizezi gandurile,cateva zile n'ai acces la o supraevaluare si faci ce te taie capul,chiar daca ai fi vrut sa schimbi unele caractere sumbre,ca au existat persoane de care n-ai fi vrut sa te rupi dar asa a fost sa fie.Si stii ca numai tu n-ai uitat cum ai ajutat,ca ei si'au luat traistuta cu doruri si-au zburdat nepasatori si timpul a purtat haotic pe fiecare prin miresmele amintirilor tale.
Pentru ca inca mai sunt oameni de care ne vom aminti cu drag si vom uita ca trebuia sa ii dispretuim pt. ce au facut sau ce n-au facut.Da' inca realizam ca unii nu merita doar un "Multumesc" cand de fapt ii intereseaza intr'adevar ce se intampla cu viata noastra, ca ne ofera un simpatic salut purtand o inima mare dupa.Ca's unii care au intrat in joc si au schimbat cursul gandurilor ,ca au facut din drama,comedie ;ca au halucinat duplicitarii.
Gata cu perfuziile josnice ca'i sparta vena de atatea esuari,gata cu trasnetele,lasa autopsia,ataca cu parfum zilele si'ai sa vezi ca accelerezi si intreci orice sfat! Eu, o sa spun in continuare ce am de spus si'ai sa ma legi de banca maine sa nu ramai fara bomboane, si-ti doresc un anotimp etern cu zambete create de tine,si o sa platesti pentru toate cu fericirea maxima.Nu e greu!Tot si inca putin! O betie semeata.
cu noi,
ai tai,
care ne rotim de mii de ori sa fie bine...

Toate Trec

Ceva normal,o saptamana,2,3,10 ,weekend,somn,Luni.
Sila de prezent.
Injuraturi.
Ce n-ar avea sens? Uite ca la mine are... Plec dimineata, vin seara.Ai timp sa le faci pe toate,poetic omule!si astia rad ca idiotii ca ori pierzi ,ori castigi.Bine, si zic ca le dau dracu' pe toate,nu mai fac ce trebuie,ca daca nu imi fac viata ,mi-o fac altii cosmar,instantaneu cu zambetul pe buze.Ce-o sa scriu,sa sterg,sa uit,sa nu-mi gasesc cuvintele,da' momentan las aici ca mai sunt si unii care n-au ce face si se uita prin paginile astea fara sens si se'or amuza,si tot e bine.Mi-e lene sa iau decizii, lene sa actionez, lene sa iubesc.Da'ti dau cuvantu' ca ne-om mai auzi la primavara continuand misterios, sa-mi asculti ritmul, ca de stiut oricum nu ma stii.Nu urmez un drum rece, nu mai ma afecteaza o privire rece.Gandurile sunt singurele active'n ziua de duminica, fenteaza apusul si imbalsameaza casa.Acum, aici un zambet moare,si acolo o tristete se elibereaza, un fluture renaste. Deci, nicio grija, te activezi singur la un moment dat,imi iau miile de vise acompaniate de melodii si fara probleme imi amintesc ca eu sunt cea care adora ploaia chiar daca o privesc dintr-un loc inchis si nu ma insel acum mai mult de cat am facut'o inainte.
Ma incurajez si alung teama de -fals- , letargia si ce mai zace prin preajma.

ce ramane in pahar

Stop cuvintelor taioase si calvarul intuitiv.
Atat ce a ramas atat spun, atat cat sunt de'andoaselea simt, si cum visez asa sa fi.Si daca intelegi esti complet nebun, omule.
Ca zarea o vad o larga insiruire de macazuri colorate, insemnate cu praf si pulbere.Ca daca a ramas ceva in pahar , e vin...da!Vin rosu, si o sa vin , sa-ti fie clar ca vin oricata boasca e.Da' nu astepta sa felicit pe cineva ca-i atat de groasa depunerea incat mi-e chiar greu...pana si florile de pe pahar s-au transformat in ingeri abatuti , ca nimeni nu le-a mai alimentat, ca asteptarea ma omoara si ma face din om , nisip purtat de vant.De ce ai produce furtuni cand poti sa calmezi cerul?de ce am lasat timpul sa treaca cand puteam sa lesin de fericire? Complicat , ca oameni suntem, ca trec anii si ioc sensuri.Nu o sa mai adorm pe un colt de dor pudrat cu iluzii , si-mi intru in vechiul si infidelul meu ritm alert. Si-o sa pompez in suflet parfum de'altadata , si vinul va fi limpede. Sa spalam acrul cu mierea lui Winnie The Pooh... s'adaugam putin zahar cuburi , sa se dizolve intr'o viata.
Apoi goleste-l tu , sau o s'o fac eu! Un pahar pentru tot ce-am trait!
Imperfect, cat te ador! ...

suntem sute de mii .

sute de mii de masti care pretind adevarate valori, cersesc atentie , amprente ale destinului, comori ale pamantului si fulgi de speranta poticniti.
Masti care stranguleaza adevarul si ne teleporteaza la modu' simplist omenesc, tipic retard.Si'i aiurea cand te gandesti cat de special esti, total absurd frate!Am uitat sa fim oameni si am invatat sa ne ducem la extrem, ne ferim de orice fel de contact, cand totul pica nu mai auzi , nu mai vezi, nu mai existi, plural, singular, eu,tu sau restu' lumii, o apa si'un pamant, perfect simetric, idei inabordabile si totusi fiinte vii, care traiesc azi si maine atat cat e dat, ca respiram si'i de ajuns.Si's zile in care n-ai vrea sa se termine, si iubesti...atunci esti adevarat.Si n-am catalogat pe nimeni, poti citi sau nu.Nu e intotdeauna cum vrei cum nu e intotdeauna ce vreau.
ganduri refulate, voci ce trebuiau scrise.Atat.
asa ca fi tu oricum ai vrea, cui ii mai pasa daca e bine sau rau...

Ultimatum

Ei nu stiu ca esti decat o himera cu chip de om , imposibil de alungat ca sunt esenta din nimicul pe care il reprezinti, nici eu nu stiu de unde oi fi aparut.Ca nici nu te urasc macar , d'aia esti prezent in toate gandurile trufase si postarile zilnice, ca as fi vrut sa ai putina ratiune si sa te gandesti la cum iti va fi! Ca esti atat de dezamagit incat mi-e mila sa vorbesc , si maica'mea iubeste amintirile fara fond, si seara e departe de tot ce inseamna Terra.Ca o'i exista dar esti atat de inghetat ca'i devenit praf conturat.Si nuhstu' de ce bat campii aici cand pot sa-ti zic vre'o cateva sa-ti para rau , da' am si eu mandrie d'aia mostenita.Si nu le pasa de nimic , d'aia si zic.Si dupa prostia asta necesara mie , o sa pun primavara cu titlu imens sa nu te vezi printre ghioceii descrisi si o sa iti amintesti cand vantul o sa se certe cu parul tau si o sa fi ingrozit cand razele soarelui o'r sa te umbreasca si umbra iti va parea calea dezvaluirilor.Nu ai vrut sa te ratacesti in privirea mea, in schimb ai facut involuntar un labirint in care intunericul a ajuns primul la destinatie si'apoi ai vrut sa tin la tine , sa nu ai impresia ca au trecut anii si sa ai parte de cateva zile in compania alora cu care ai fi fost in siguranta.
si-am refuzat , ca nu ai fost in filmul meu, ti-ai jucat rolul privind dinafara, numa' tu cu tine.Cum puteam sa gandesc clar...ai revenit intr-o zi si-ai plecat tot atat de brusc lasand un gust amar... frica omule, stiam eu sa fac rau?Si ce puteam sa fac? ce-am avut si ce-am pierdut?Ai disparut la inceput de drum, iar eu eram in capatul celalalt aruncata de stresurile tale zilnice, asteptand sa iti revii, faceam cu mana si speram.Gandurile despre tine au facut in cerc in jurul unei inimi triste cazute intr-o prapastie.Tot ce am dorit s-a rezumat la cateva clipe in care nu stiai cum sa te comporti, clipe in care ma amuzam ca nu stiai nimic, si am zambit apoi a fost mai simplu.Dar timpul nu te-a iertat... am cazut in gol si inca e liniste.Tu te-ai rupt de lume dupa primul meu an de viata.
Cati ani si cate realizari?stiu ca existi si tu cum poti si d'aia te iubesc, omule. Narav prost ce pot sa am !

Totul din nimic

Imortalizari ...

Rasete , voiosie , zapada, frig, pungi, sanii.Pietre deranjate ascunse sub paturile de zapada. picioare impiedicate, cazaturi de valoare, oase trezite la viata de busiturile intentionate, maini degerate si obraji de foc in lasarea putreda a serii.Pana si sufletele aburite danseaza dupa perdeaua de gheata a hainelor, manusile prind viata la strigatul de groaza al prafului din ele , al sensibilitatii si detasarii din temperatura constanta a dulapului.Toate si-au intrat in ritm si se formeaza un haos organizat al primului gand de recunoastere, de apreciere ca se intampla pentru ca asa trebuie , ca s-au pus de acord si au iesit la aer curat... da, aer! si cat de pura e imaginea si cat o'r admira piticii pazitori din cer si se'or amuza , ca noi suntem fiinte vii nu fumuri...si totusi facem asta de cateva ori pe an, si lasam timpul sa treaca si sa ia cu el ce noi am sperat fara sa fi facut nimic concret.Da' nu-i nimic atata timp cat n-am uitat cum sta treaba in mintile obosite de atata banalitate si am dat drumul ideilor... sa curga , sa alunecam cu saniile multumiti de singurele secunde care ne duc de sus in jos... ca doar nimanui nu-i place sa coboare, dat fiind ... singura data cat e placut sa te duci in jos.
...si fluturii de cristal ne aduc iar la start
Si Da... toate astea cu cativa prieteni in jur...

sa-ti aduci aminte!

Mai sa fie , e seara... si iar vine noaptea si n-am somn. Ciudat nu? Miliarde de stele si Mos Ene a uitat de mine.E prea ocupat cu poarta de care trebuie sa treaca pentru a putea patrunde in ochii mei sa-i mai linisteasca, sa le explice ca n-au cum sa continue asa , ca o'r sa-si schimbe culoarea...sa se urateasca.Si-atunci vai de ei , d'aia carora le aprinde lumina cu privire calda si un indemn simplu : vai de tine daca nu mergi mai departe. Ce haos...si Zana Maseluta e ocupata , n-a mai trecut prin visele mele . Vai si iar vai...de parca ar fi asa greu , de parca totul ar depinde de ceva sau cineva. De parca mi-ar mai pasa mie de trebusoarele care-si urmau cursul , s-au incalcat regulile mai tarziu , evident.Ca de ceva zile ma prind zorii, ultimul ceas de intuneric si apoi simplu... e bine.E bine ca pun capul pe perna si ma uit pe mine , si uit legendele , povestile , si uit si sa visez, si ma pierd in fum de nostalgie cand tresar si adorm la loc. Ca vina mea o fi ,sa-mi placa mai mult noaptea si sa vorbesc eu cand e tacere, sa pot sa cred ca sunt auzita , nu doar sa mimez, sa-mi aduc aminte ca daca actionez in vre-un fel , e bun facut.Ca nu e o iluzie in care faptele transmit minciuni coagulate. Si ma mai ascult cateodata da' nu inteleg mare lucru, de ce sa fac ce face toata lumea? si tot fac , dar cu alt stil ... altfel ... ca nu ies multi aburi daca nu e multa substanta. Altmiteri , cateva cuvinte, ca doar oameni suntem si ne exprimam de-a valma indiferent de imprejurari, lucruri simpliste... d'alea eronate dar contraste uluitoare de convingere.

Sec , mai sec ca orice vin.

cand nu mai poti vorbi ,omule

Dimineata, liniste , cafea ... ganduri te-ntrebi cum de iar pasesti prin sentimente absurde , prin locuri stiute doar de tine si reiei ce ai lasat in ultim ceas.Zi de zi aceleasi fraze banale care te pun in miscare fara sa stii incotro. Inca un an , inceput de februarie , inceput de zi si totusi aceiasi toamna in privire, aceiasi ura , aceiasi ipocriti. Niciun gand care sa te faca sa spui cum sta treaba si aberezi , si nu mai ai putere sa le spui ca esti de fapt un om bun dar ca circumstantele nu le-ai ales tu, ca nu alegi viitorul , ca nu alegi prietenii dupa un chef de'o noapte.Imaginea ta nu e si imaginea lui.Suntem diferiti. Cateodata chiar nu mai tine si-ti vine sa iti iei campii , sa fugi , sa-i lasi in urma pe'aia care nu accepta adevarul si traiesc din iluzii. Sub cuvinte strangulate stau vorbe ce nu m-ar supara deloc de-am putea sa vorbim , sa ne intelegem, sa facem ceva cu viata asta.Sunt zile in care linistea isi coboara valul transparent peste suflet si isi picura fiinta din privirea mea.Sunt zile in care as vrea sa ma ascund de lume intr-un colt nevazut.Suntem capabili sa cerem si sa tot cerem... da' nu stim sa folosim chestile alea bune dinauntru' ... stii tu , chestiile alea pe cale de disparitie. Putem sa controlam , sa transformam. Ce in ce ? Doar tu poti stii ...

Scrisoare catre

2 februarie
Scrisoare catre...
un prieten din familia zilelor bune.
Asculta-ma...Azi e ziua ta, azi esti mandru de tot ce ai realizat, azi esti mandru de comoara ta, de tot ce ai intarit si tot ce ai transformat.Azi de Sus ma privesti si nu mai plangi pentru nimeni , nu mai lasi lacrimi sa curga pentru visele din zori.Azi esti fericit pentru ca eu sunt fericita pentru ca te-ai nascut in vremuri de demult, pentru ca anii nu s-au scurs in van.
Si stii ca doream mai multi ani sa te strang in brate, sa iti zic ' Buna Dimineata!' si 'La Multi Ani!' cand trecea ziua si venea o alta, si nu sper la un timp regasit , la un moment din trecut inviat dar sa stii ca te astept cu fratetu' ca inca e iarna ... si vreau cu sania...
Si vreau sa continui ce am lasat neterminat, si vreau sa nu fi plecat asa devreme , sa mai fi stat, ca la cat eram de mica te simteam aproape cu fiecare imbratisare, cu toata protectia , cu viitorul... credeam ca o a fie asa mereu, ca n'or sa vina zile in care sa ma intreb ' De Ce?!' .
Oricum... cine'ar fi stiu ca daca imi lasi gandurile singure, o sa ajung sa scriu tot felul de nimicuri pretioase?
Te admir cu toata fiinta mea ca m-ai ajutat sa descopar Comedia din minea mea atunci. Si cata minte aveam , era un tumult de idei! ...
Cateii imbatati cu berea uitata langa cires si escapade , pisici bolnavicioase, fiinte adorate , rame inmormantate, comenzi pentru gaini, intreceri cu fluturii, ierbarul muncit zile intregi, dupa amiezile in care dormeam langa poarta pe umarul tau , zilele in care nu oboseai sa stai cu orele la maghiaj si cum iesea Doamne! ... arta... si nu ma lasai sa ma intreb de ce baieteii nu au fundite si rochite, pentru ca modelam eu insami un inger... cum puteam sa ma intreb astea cand eu adunam basmale si baticuri, si ma furisam , caram toate rujurile mamei si ma lasai sa pun in actiune ideile mele? Si cum sa nu-mi amintesc , cum sa nu te iubesc? E o zi pentru tine...E ziua care in fiecare an imi face noaptea, zi.E ziua de care o sa-mi amintesc mereu, ziua in care zambetul meu era cadoul nepretuit.
Hei... stiu ca vezi... Coboara de'acolo inca o zi pe pamant! Si apoi promit sa vin cu tine si nu o sa mai las cerul sa iti planga de mila.Si eu cateodata as dori sa-mi omor gandurile...
~ Liliputan

Desenul Fluturilor

...prind in plasa visului meu fluturi albi
Nu ii omor
Ii privesc cand adie vantul
in albastra briza a marii,
Ei sunt si vor ramane prietenii mei.
Din plasa ii ajut sa iasa
Unul cate unul...
Cu fiecare zi ce trece din viata
Sunt singurele fiinte speciale
Care redau simplitatea
Am prins indata aripi pe degetul meu
Si am lasat la intamplare
Sa deseneze Un Imperiu.

Inger al Cuptorului

Ai construit un castel de flori in jurul meu
In existenta efemera ai presarat eternul,
Doar asa un inger se putea afirma
sa arate si altora ce inseamna viata.


Dar lacrima rece din ochii tai
Se ascunde grabita pe umarul meu.
Pe caracterul tau ai aprins vapai
iar eu incerc sa ma lipesc de gandul tau.

Doar un inger am visat intr-o noapte pustie
Privea la mine cu ochi firavi
Era simplu, armonic, grasut
doar un inger pazitor al lunii Cuptor.