Un minut

30 de secunde privesc in gol apoi in urmatoarele 30 nu te cunosc, restul mi-l fac cu mana mea.Sunt schimbari pe care pasii mei nu le asculta si bifurcari unde nu aleg nimic, merg pur si simplu pe aratura.Nu stiu sa sfarsesc…nu pot sa ma aduc la un rezultat ,sunt balanta intre actualitate si insuficienta.
Minutele mele adulmeca un infinit de clipe separate de timp. Permanent cu un dor de duca umblu prin timp consecvent ,minutele identice, plozii unei dimineti cu ceata.
Daca nu am o memorie buna sigur voi uita tot. Daca nu ma asteapta o primavara in prag atunci am sa ma imbat cu fericirea la sticla. Nu se moare ,se traieste.

Tell him that the sun and moon rise in his eyes!

Frecvent intaresc ochii si mi-e frica poate pentru ca unele porti au ramas deschise si ma privesc si cei care ma stiau,nu cu multa vreme’n urma…sau poate ca tin mult la reactii,ca daca am un obiectiv imi ud cu stropitoarea parerile si ma las purtata de puterea omului, sa scoata la iveala ce are mai bun ,sa se descopere si sa descopar la randul meu.Cand vorbesc mult n-am neaparat ceva clar de zis ,doar cand stau pierduta in colturile din rame nu mai sunt in stare sa spun decat ce vrei sa auzi : ca Te iubesc omule… gata , sunt de toata isprava,mi-ai inecat ochii in ai tai si daca ma judeci eu stiu ca vina nu-mi apartine, si uite …ca in loc sa-i spun soarelui sa-mi puna o vorba la tine, nu mai sunt in stare de nimic si m-am ratacit printre idei,ce tot frec timpu’ nici eu nu stiu… unele zile chiar sunt obositoare si unele momente chiar sunt excentrice. Totul se petrece in cateva secunde si parca as stii scopul de-o viata,totul e un zambet fara noima ,nimic din ce ai putea sa intelegi nu are un final pentru mine , pururi o sa am primavara in oase, in sange , in toata fiinta, in success si ratare.Am inima pecetluita in istoria sentimentelor,altceva n-am.Privirea mea nu mai poate sa patrunda in adanc cand e dezorientata,si isi foloseste smaltul clapaug infinit.
Spune-mi tu ce sa-ti mai vorbesc cand sunt ca si intreg fir de cuget?ai cladit noptile ,tu chip de ceara … ai sfaramat santul dintre doua lumi diferite,ai opus rezistenta starii generale de dinaintea erei mele,ai retras convorbirile inutile facand cea mai importanta mutare in invalmaseala ce ma definea.De unde sa stiu eu cum si ce se intampla , eu aprob starea de acum fara vre-un ifos estetic. Nu stiu de mine, poate chiar te simt aproape… Esti comoara care mi se dezlantuie in vise.
Stationarile neplanificate in fata ta sunt clipe perfecte pentru a le manji prin cuvinte.

impas ..

paradox stocat
gand socat
soc uscat
maldar de pasiune
vii si-apoi pleci in lume
lacomie pe campul de batalie
multitudine,amagire,poezie
utopie,simfonie
coloane sonore,zero hore
vampir infam
gandul meu suprem
motiv lacrimogen
etern modern,vis demn
oferta ochilor nesatui
adevarul zace in ochii lui
parfum de tei
propaganda a stolului de femei
scurt istoric si miliarde de idei
un sentiment mazgalit de amandoi
resturi din razboiul cu noi
fum nevinovat
oxigenul care m-a marcat
aripi in ghips
tot ce am promis si am omis

Firesc

Sete,doruri,rani vizuale,constrangeri,repulsie,amutire...
cineva apropiat ma'ntrebat daca am avut momente in care sa ma simt prost in sensu' ca juri sa tii aproape,crezi ca tot ce faci e bine si iti dai seama intr-un tunet ca n-a iesit decat invers,ca promisiunile sunt cele care au adus belele, ca ti-ai dat butoiul de sinceritate din ochi si te-au cuprins rafale de lacrimi... nu ma abat de la regula.Chiar in seara aia imi omoram somnul si nu reuseam sa inteleg cum am reusit sa ma distrug in asa masura , intr-o maniera eleganta, imi dizolvam increderea in sifonul devotat dar cu arome straine ce imi propulsa mintea spre dezolanta. Omule,o fi posibil sa traiesc eu,ochii mei si seninatatea in acelasi spatiu?... pierd aerul da' cine sa fi fost copilul naiv daca nu eu , cum am putut sa dau ochii cu tarfa melancoliei si sa-i infatisez bucuroasa intensitatea cu care traiam, crezand ca e vreo craiasa a sigurantei.Cat mi-am consumat fortele si in ce hal am injectat idei ca e doar in mintea mea tot ce se intampla, sa ma dau afara din camera , sa respir realitatea, sa modific inchipuirile, tare mi-as dori sa-mi scriu fericirea...imprejurarile refuza dreptul asta pt. moment.Duce usor spre ireal, dar traiesc cu plasturii de nadejde, i'oi fi avut dintotdeauna sau i-am capatat de la timpul in care am crezut... important e ca nu o sa ma lipsesc de propria mea reactie afectiva niciodata. Nu mai ma vad in situatia in care as depinde total de ceva.
As intoarce timpul doar sa mai vad inca o data cum saream de orice piedica!
Si intristarea e usuratica,pleaca ea odata si odata.Ma mir cat de rapid trec de la o stare la alta, chiar devine prosteasca deplasarea.

Hapciu surdule!

-Oficial ma imbat cu haz, ce omule atata sentiment?Treci la atac! Pai de ce sa razi cu pofta si sa plangi cu sete? Aaa?? Hai! la galop daca iti e foame de razbunare, misca-ti scheletul de langa caloriferul imbacsit cu pudra vie din inima, nu incerca sa ademeni murmurul si sa-i tai respiratia ca te alegi cu arsuri grave pe toate oasele alea care ti-au ramas.Apoi , crezi ca daca ai intalnit 2,5,50 de jigodii,toti sunt la fel? Orienteaza visele daca Da,si uita sa iti faci viata o capodopera umbrita.

C. ~poveste~

Shit,d'acord omule!Nu tre' sa vezi asta.
Armura eroica n'a prea facut fata.
ti-ai dat seama si tu cat sunt de ametita,decolez nu alta!Schimbi cuibul si te resemnezi.D'acord in continuare,o'i avea tu sapte inimi da' esti absent la trei sferturi din tot ce se intampla si se alege praful.Nu ma imbranceste nimeni si totusi cad din pomi aburita de tot.Tot ce zic nu are destinatar ca nu ai precizie.O sa-mi pun un plici la ochi si'atunci sa vezi care pe care,dau foc unguentelor anti-toropeala,iubesc luptele in care sunt implicata fara voia mea.Un viitor negandit si culmea e ca ai totul de partea ta...pe mine, intreaga lume, prea mult 'tot' si 'nimic'.Infuleci din magma ce se odihneste in mine,nu-ti pasa ca dupa ce pleci ma alimentez cu parfumul incertitudinii si ma imbat cu apa rece.Ma feliciti ca fac fata, stii ca am acumulat siroaie de vise uzate iar eu am descoperit golul naucitor ce-l porti in vene.Ai intrat in sala deghizatilor fara bilet ,ai luat viata cinismului,ai uitat pana si de ce ai invatat sa urasti,ai ochii de'un verde lacrimogen.Te uiti cum iti zambesc mastile.Un moment de liniste.Nimic nu se pierde, deci razi!
Aiurea...mi-e bine
ma porti spre abis...

Deja-Vu

Norii s-au prins in mreaja absolutului care-mi canta obsesia de a schimba intotdeauna cate ceva.Halucinatiile le dobor usor, bag in torent tot ceea ce am si imi satisfac putredul ,sa mai conversese,sa misune printre straini ca eu i-am fost gazda mult timp.Si pornesc pregatita de atac perfect debusolata,si'arunc cu teama, creez grafice, sa fiu eu cea care agreseaza prima indiferent de subiect, nu mai gandesc,omule!Am sofat zi si noapte,ochii au obosit si inevitabilul s-a produs, am facut accident grav cu mintea si am scapat printre idei amanuntul ca trebuie sa-mi fie mie bine mai intai ,apoi vulturilor.Pe de'o parte n'aveam cum sa fac altceva ca limite n-am avut niciodata,doar ca's atat de departe uneori... urletul erupe dar timpul ii potoleste coardele lasand insemnari pe victimele usoare.Nu eu am facut ceasul sa ticaie, nu eu am calcat in picioare, am fost in lupta intr'adevar dar, doar eu si cu mine, si a iesit egal, real si vis, am inteles si am acceptat ca domina si luna si soarele.Monoton apoi distractiv.Si'n sfarsit sa-mi convina vacarmul macar de'as gasi si ceva palpabil.Sunt ametita ,mi se infige in par dezacordul si-mi sopteste la ureche ce nu vreau sa aud, si ca sa nu fie cafeaua amara, inima dezgheata sange curat.Ce sa mai cred eu... rau rau rau n'o sa fie niciodata, bine bine bine! sunt sanse.
Nu pastrez obiceiurile ca n-am conditie sa alerg dupa orele pierdute,dar raman in minte sunetele de bucurie impodobite cu clipe multumitoare.