Chibiutu era plin de viata , azi asa era ,fara nori,fara strategii, fara minte.
Si-a cuibarit muzica in urechi si a adaugat fericirea versului deasupra oricarei motivatii. Era in starea de bine conservata acum, dupa mult timp pierdut. Era el cu el si nu avea de ce sa minta sau sa planga. Toate astea pentru ca dis de dimineata a fost programat la operatia estetica care-I inlatura junghiurile de pe fata si ranile de pe corp. nu i-a fost deloc frica sa recunoasca ca a trecut prin ore decisive dar organismul a rezistat. Era alt om, si noul suflet era si el capsat de trup, nu a vrut sa ramana cu sechele , trebuia sa schimbe totul sau ranile mici care ramaneau se agravau pana se descompunea si ramanea starea de glorie. Stare care si asa nu-I folosea cu nimic. Chiar daca simtea ca nu este cu nimic mai bun decat restul fiintelor I se parea totusi ca prea a fost insfacat de ghearele neintelesului . Pan’ de dimineata ar fi voit sa isi continuie tacerea care l-a dus spre lasitate doar ca timpul ii rezervase bine meritatul pat de spital. Totul ar fi fost sfarsit daca nu se avea pe el ,nicio minune nu i-ar fi fost impinsa in viata daca nu isi cauta el singur visul de altadata. Si a cautat , si a gasit, si a sperat si a inviat, dar era altul .
El era atat de mort…
recviem for 07.07.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu