Cata magie poate ascunde tacerea nu mi-am inchipuit vreodata .
Eram de acord cu modul in care se fabrica cuvintele uriasilor si cele ale piratilor de pe lumea asta aiurita si totusi expresiile de nedumerire n-au incetat sa apara . Vazduhul e pironit , totul a stagnat si s-au modificat pana si urletele disperate din zorii zilei .
Dupa multe ore in care am alcatuit miscari de cateva momente , am inceput sa gandesc diferit, de fapt sa-mi misune gandurile ,deci despre vestitul ‘Ok’ nu putea fi vorba nicidecum . Eram in stare doar sa stau impietrita fara niciun rost , fara nicio aprindere catre vreo actiune mai saltareata. Mi se miscau ochii de unii singuri si speranta vuia ca nesatula si-mi ticaia in urechi. Vroiam doar sa dorm . Atat.
Deci…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu