Copila de langa lac
Se poate vorbi despre un cadru perfect cand o copila ajunge sa nu-I mai pese de unde provine sau cine este?
Probabil ca da.
Povestea ei.
Era mica ei parte din zi a carei amintire vroia sa o tina tare stransa la piept , ar fi voit sa nu renunte pentru nimic in lume la zambetul ei de atunci , indiferent de constrangeri, sa faca in ciuda timpului care a tradato si si-a batut joc de visul ei.Nici eu nu am aflat prea multe de la ea ,pentru ca ii era imposibil sa explice ce a simtit. Evident. O cred. Stateam prea aproape de ea incat ar fi fost imposibil sa nu-mi transmita unde din culoarea nestiintei . Ii zbura gandul haotic, impresionat de ce poate deveni daca I se mai acorda o sansa sa mangaie pulsul rar de clipe si sa –i zbiere inima de fericire. Pacat ca nu stia ce se intampla pe moment, habar n-avea ca va destainui dupa putina vreme micile ei transformari.
nu…
Atat
Am incheiat.
Probabil ca peste ani are sa rada in hohote, doar ca acum, ca un copil a plans.
Pur si simplu mi-a venit sa scriu cand era cazul sa fac orice altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu