Greu...

E al naibii de greu cand sunt un simplu fir de praf strapuns de mii de idei, ca tre’ sa fie bine totusi teoretic , cum asta cand o iau razna , psihic de om aiurit, nebun, prea multe erori consecutive… ce mai merge bine si mana-n mana cu linistea mea e patul vechi care ma amuza ironic si-mi ureaza bun venit in fiecare seara moarta, amanunte stricate de vreme, iluzii marcate in timp, euforie deghizata in aerul tare din dimineti si confuzii la fiecare incercare, mutari proaste, greseli multe , minute false si un creier stricat… hal de vis ,premiul ideal pentru cacealmaua asta… greu sa imi dezvolt principiile cand totul in societatea decurge invers normalului, cum sa reusesti intr-o lume plina de ipocriti, cum sa mai spui ce simti cand esti luat peste picior si atacat cu vorbe solide care sunt reale intr’adevar in lumea mult prea ieftina , un gunoi care straluceste … idealurle sunt tot mai marunte si ordinare la fel si un gand de bine… ma indoiesc ,evit tot mai mult… e greu sa fiu un om normal ,un om impresionat de farmecul pe care il descoper pas cu pas in toate ce ma inconjoara …
Am amutit dar maine e o noua zi…