… sa nu uiti niciodata de inima ta… doar daca as fi stiut dinainte cat ma seaca unele ganduri mute …doar atunci as mai fi putut sa schimb ceva, daca nu ma comportam ca o unealta de dezgropat sperante nu as fi stiut cat trebuie sa te zbati sa gasesti ce cauti, sau sa trec strada calcand pe fire de noroc ascunse in perle de neobservat, daca as fi stiut ce-nseamna sa ajungi la linia de sus a sensurilor si sa constati ca nimic nu are sens de fapt , nu as mai fi vorbit si nu as mai fi fost in contact cu sufletul , nu i-as mai fi cerut sa ma indrume si sa-mi de-a rabdare sa ascult si sa inteleg… daca as fi stiut ca o sa ma gaseasca pe mine dezamagirea totala nu as fi pus baze in nicio loghioana, doar daca as fi stiut …
Stiam totusi ca pot sa ma indrept spre oameni de nimic si n-am facut decat sa salvez petece de sentiment si’uite unde-am ajuns omule… in timpul nou ,din rasarit unde mi-au inapoiat sufletul si au spus ca s-au vindecat si le e bine. De-acum inainte ma voi mangaia si pentru pacea mea dau Ramas Bun iernii lipicioase … ai ramas o amintire,cate vise si sperante stie numai D-zeu! Schimb eu in continuare daca mai e ceva de schimbat si singura sau promit sa ma acomodez al naibii de bine oricum si oricand.
Mi-am terminat povestea inghetata a sezonului ,am spart dezamagirea asezata pe firele de par.
Ti-am cuprins tamplele dar destinul a invins odata cu vinul nebun al vietii ce s-a stins in scrum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu