Sa faci tot ce taie mintea!

Sa bei,sa gonesti,sa plangi ,sa adormi si’apoi sa te trezesti prost dispus, da’ sa zici ca nu-i nimic si s-adormi la loc stiind ca dupa ceva inexplicabil ,dimineata te invata ca timpul nu a inteles niciodata de fapt,pe nimeni si nimic.
Sa fredonezi melodia care ti-a saltat sufletu’… aa… si daca nu mai ti-a ramas suflet de-aseara pan’ de dimineata pune de mananca ce a iesit mamaliga si sa vezi ce poti apoi sa razi la orice amanunt crispat, sa nu te doara daca ii doare ,sa le bagi un glont in memorie sa imprastii ultima picatura de zburdalnicie… sa faci omule ce te taie capul… priveste inauntru’ ,de-acolo incepe ce vrei cu’adevarat sa faci,si daca n-ai chef dormi la loc,nu’ntotdeauna e util…

stii? Am vise o mie

aduceam un plus de bine, ieri.

astept…
imi astept ultimul stranut care va alunga ultima greseala… misiunea si rolul meu de a visa vor lua sfarsit exact cand se vor sterge zilele in care nebunia ma uimea … se va termina, dar nu acum… voi jelii caimacul ucis de batrana lingura a orelor dar nu inainte de a soarbe pe ascuns tot ce am pus la fiert!
dar…
inca putin ,cu speranata… si poate dimineata nu ma va mai invinge…

Greu...

E al naibii de greu cand sunt un simplu fir de praf strapuns de mii de idei, ca tre’ sa fie bine totusi teoretic , cum asta cand o iau razna , psihic de om aiurit, nebun, prea multe erori consecutive… ce mai merge bine si mana-n mana cu linistea mea e patul vechi care ma amuza ironic si-mi ureaza bun venit in fiecare seara moarta, amanunte stricate de vreme, iluzii marcate in timp, euforie deghizata in aerul tare din dimineti si confuzii la fiecare incercare, mutari proaste, greseli multe , minute false si un creier stricat… hal de vis ,premiul ideal pentru cacealmaua asta… greu sa imi dezvolt principiile cand totul in societatea decurge invers normalului, cum sa reusesti intr-o lume plina de ipocriti, cum sa mai spui ce simti cand esti luat peste picior si atacat cu vorbe solide care sunt reale intr’adevar in lumea mult prea ieftina , un gunoi care straluceste … idealurle sunt tot mai marunte si ordinare la fel si un gand de bine… ma indoiesc ,evit tot mai mult… e greu sa fiu un om normal ,un om impresionat de farmecul pe care il descoper pas cu pas in toate ce ma inconjoara …
Am amutit dar maine e o noua zi…

De as fi stiut ce inseamna

… sa nu uiti niciodata de inima ta… doar daca as fi stiut dinainte cat ma seaca unele ganduri mute …doar atunci as mai fi putut sa schimb ceva, daca nu ma comportam ca o unealta de dezgropat sperante nu as fi stiut cat trebuie sa te zbati sa gasesti ce cauti, sau sa trec strada calcand pe fire de noroc ascunse in perle de neobservat, daca as fi stiut ce-nseamna sa ajungi la linia de sus a sensurilor si sa constati ca nimic nu are sens de fapt , nu as mai fi vorbit si nu as mai fi fost in contact cu sufletul , nu i-as mai fi cerut sa ma indrume si sa-mi de-a rabdare sa ascult si sa inteleg… daca as fi stiut ca o sa ma gaseasca pe mine dezamagirea totala nu as fi pus baze in nicio loghioana, doar daca as fi stiut …
Stiam totusi ca pot sa ma indrept spre oameni de nimic si n-am facut decat sa salvez petece de sentiment si’uite unde-am ajuns omule… in timpul nou ,din rasarit unde mi-au inapoiat sufletul si au spus ca s-au vindecat si le e bine. De-acum inainte ma voi mangaia si pentru pacea mea dau Ramas Bun iernii lipicioase … ai ramas o amintire,cate vise si sperante stie numai D-zeu! Schimb eu in continuare daca mai e ceva de schimbat si singura sau promit sa ma acomodez al naibii de bine oricum si oricand.
Mi-am terminat povestea inghetata a sezonului ,am spart dezamagirea asezata pe firele de par.
Ti-am cuprins tamplele dar destinul a invins odata cu vinul nebun al vietii ce s-a stins in scrum.

Frisoane

Merg aiurea pe unde primesc cate un zambet .
Dorm in amiaza unei zile de sambata doar ca sa visez frumos si pentru a-mi castiga o zi mai buna ,cate-un film apoi fuguta in biata si neinteleasa mea patura fugarita de culorile aprinse care si-au facut veacul pe ea.Ochii sunt deschisi, in ei lacrimile nesatule iau forma unui gelatinos spirit,impinse una in alta, nu le mai dau voie sa-si indeplineasca rolurile, le promit eliberare doar cand o sa fiu constienta de tot ce se intampla cu mine. Instantaneu pun zavor micilor si obositelor mele pleoape si hoinaresc prin ganduri ca un copil ce nu-si gaseste raiul ,lovit din prea multe parti, transformat intr-un demon buimac,speriat in care doar chipul adevereste intrega esenta.Misun prin valtoarea si noroiul din care i-au nastere nuferii dar e prea frig acum,prea multa ceata sa disting stelele topite de febra viselor, dar in straina mea umblare simt cum ceva prinde viata sub talpile infrigurate…ma ridica si ma lasa,ma biruie dar nu-mi da voie sa mai cad,in genuchi continui usor si spre surpriza mea trec din noroi pe beton. Tot inainte,niciun sentiment,perfect beton si umbra unui adapost,totul la locul lui si totusi imi oboseste mintea si sufletul. Un duet al fantasmelor se-aude si inca mai caut… ce caut? Caut doar sa trec peste toate fara sa ma destram.
Drumul searbad nu elibereaza pe nimeni
... si e inca frig

Eu am pierdut pariul cu inima...

" N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi
Zâmbesc numai acei care suspină
De n-ai fi râs n-ai fi ştiut să gemi
De n-ai fi plâns n-ai duce-n ochi lumină

Si daca singur rana nu-ţi legai
Cu mana ta n-ai unge răni străine
N-ai jindui dupa un colţ de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine


Nu te ridici spre slăvi pâna nu cazi
Cu fruntea grea in pulberea amară
Si daca vi in zâmbetul de azi
E c-ai murit in lacrima de aseară."


RESPECT.


cuvintele mele plang,dar cand uitai tu sa iubesti,iubeam eu si Dumnezeu.

Una bucata Amnezie

Primavara- turta dulce!
aroma blanda si inima bubuie

imperfectiune a timpului
micul cuvant oxigeneaza clipa
fluturi de matase
toate zambetele valoroase

impulsuri calde, emigrare
gand gadilat
moment de impletit realitati

Apostrof cu inima cusuta in zori

suras genial
fortificatii de’o zi
Zi senina, accepta-mi starea!
ghiocei si grade in plus
viata in sange
m-am gonit afara!

in taina mergem mai departe
cum, de ce ,incotro?
Primavara
pierde-mi visele ,uita-mi noptile
canta-mi zambetul
cum stii doar tu
sa ma faci sa inghit tacerea
Sa nu trag niciodata linia

si daca ma mai zaresc in trecut
sa am si ceva de vazut
nu iluzii pe banda rulanta
Fericirea exista

ceva ,ceva imi amintesc

Martie nu e un intreg bal mascat!
doar un papusar pansat